SPUMEGARE, spumegări, s. f. Faptul de a spumega; apă care spumegă. Vaporul se apropia încet, înălțîndu-și în bătaia vîntului steagurile de la catarg. Cînd ajunse aproape, își micșoră iuțeala, în mijlocul spumegării care-l împresura. DUNĂREANU, N. 12. Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare, Ce se-ntrec pe cîmpul luciu, scoțînd aburi lungi pe nare. ALECSANDRI, P. A. 113.