SPULBERAT, -Ă, spulberați, -te, adj. 1. (Mai ales despre zăpadă) Risipit, împrăștiat de vînt; (despre locuri) de pe care zăpada a fost luată de vînt. Drumul e drept, dar cînd spulberat, cînd greu troienit. CAMIL PETRESCU, O. I 9. ♦ Fig. (Despre persoane) Zăpăcit, neserios, distrat. (Substantivat) În spulberatul de Alexandru nu avea nici o încredere. GANE, N. II 33. 2. (Rar, despre vînt) Care spulberă; violent, puternic. Un vînt mare spulberat Corabia a răsturnat. MARIAN, NU. 334. ♦ Fig. (Despre oameni) Furios, mînios. Se vede cum că n-a băut azi nimic, că e cam spulberat. SLAVICI, la TDRG.