SPRINTENEALĂ s. f. Însușirea de a fi sprinten; vioiciune, agilitate. Cu o sprinteneală de mirare la un om atît de gros și destul de vîrstnic, pan Kopițki l-a dus... la o cameră deosebită. SADOVEANU, N. P. 188. Cînd erau mici, fetele... se cățărau pe garduri și prin pomi cu mai multă sprinteneală decît voi. PAS, Z. I 219. Piciorul de lemn și cîrja sună în pietre... dar în mers are o stranie sprinteneală. C. PETRESCU, Î. II 78.