opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Explicative DEX

SPORULAT, -Ă, sporulați, -te, adj. (Despre plante) Care se înmulțește prin spori1. – Din fr. sporulé.

SPORULAT, -Ă, sporulați, -te, adj. (Despre plante) Care se înmulțește prin spori1. – Din fr. sporulé.

SPORULAȚIE s. f. (Bot.) Proces de formare a sporilor1; mod de reproducere asexuată prin spori1. – Din fr. sporulation.

SPORULAȚIE s. f. (Bot.) Proces de formare a sporilor1; mod de reproducere asexuată prin spori1. – Din fr. sporulation.

sporulat1, ~ă a [At: DL / Pl: ~ați, ~e / E: fr sporulé] (D. plante) Care se înmulțește prin spori1 (1).

sporulație sf [At: BABEȘ, O. A. I, 549 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr sporulation] 1 Proces de formare a sporilor1 (1). 2 Mod de reproducere asexuată prin spori1 (1).

sporulațiune sf vz sporulație

SPORULAT, -Ă, sporulați, -te, adj. (Despre plante) Care se înmulțește prin spori.

SPORULAȚIE s. f. Proces de formare a sporilor. Cînd ruginile sînt în stadiul de sporulație, infecția stînjenește mult fotosinteza, iar cantitatea de clorofilă din frunzele bolnave scade. SĂVULESCU, M. U. I 103.

SPORULAT, -Ă adj. (Despre plante) Care se înmulțește prin spori. [Cf. fr. sporulé].

SPORULAȚIE s.f. 1. Proces de formare a sporilor la o plantă. 2. Reproducere asexuată prin spori, la sporozoare. [Gen. -iei. / cf. fr. sporulation].

SPORULAT, -Ă adj. (despre plante) care se înmulțește prin spori. (< fr. sporulé)

SPORULAȚIE s. f. 1. sporogeneză. 2. reproducere asexuată prin spori, la sporozoare. (< fr. sporulation)

SPORULAȚIE f. bot. 1) Proces de formare a sporilor; sporogeneză. 2) Formă de reproducere asexuată prin spori. /<fr. sporulation

Ortografice DOOM

sporulat adj. m., pl. sporulați; f. sporulată, pl. sporulate

sporulație (desp. -ți-e) s. f., art. sporulația (desp. -ți-a), g.-d. sporulații, art. sporulației

sporulat adj. m., pl. sporulați; f. sporulată, pl. sporulate

sporulație (-ți-e) s. f., art. sporulația (-ți-a), g.-d. sporulații, art. sporulației

sporulat adj. m., pl. sporulați; f. sg. sporulată, pl. sporulate

sporulație s. f. (sil. -ți-e), art. sporulația (sil. -ți-a), g.-d. art. sporulației; pl. sporulații

Intrare: sporulat
sporulat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sporulat
  • sporulatul
  • sporulatu‑
  • sporulată
  • sporulata
plural
  • sporulați
  • sporulații
  • sporulate
  • sporulatele
genitiv-dativ singular
  • sporulat
  • sporulatului
  • sporulate
  • sporulatei
plural
  • sporulați
  • sporulaților
  • sporulate
  • sporulatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: sporulație
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sporulație
  • sporulația
plural — —
genitiv-dativ singular
  • sporulații
  • sporulației
plural — —
vocativ singular —
plural —
sporulațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sporulat, sporulatăadjectiv

  • 1. (Despre plante) Care se înmulțește prin spori. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

sporulațiesubstantiv feminin

  • 1. botanică Proces de formare a sporilor; mod de reproducere asexuată prin spori. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: sporogeneză
    • format_quote Cînd ruginile sînt în stadiul de sporulație, infecția stînjenește mult fotosinteza, iar cantitatea de clorofilă din frunzele bolnave scade. SĂVULESCU, M. U. I 103. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.