SPORITOR, -OARE, sporitori, -oare, adj. Care are spor, care sporește, progresează. Inteligența sa vie și sporitoare se dezvoltă prin fapte și prin scrieri. ODOBESCU, S. I 271. ♦ Care face să crească, să se mărească. Încărcător de trebi, sporitor de pricini. RETEGANUL, P. III 82.