SPINOS, -OASĂ, spinoși, -oase, adj. 1. (Despre plante) Cu spini; ghimpos. Cel mai caracteristic e fantasticul scaiete, al cărui cap... spinos ca un arici și ușure ca puful se dezlipește toamna de putrezitul său trunchi. HASDEU, I. V. 108. 2. Fig. (Mai ales ca determinant pe lîngă «drum», «cale») Care prezintă dificultăți, greu de parcurs, greu de efectuat; aspru. Intelectualii, obosiți de activitatea spinoasă din acea zi, căutară destindere. VORNIC, P. 25. Mălurenii lui mai aveau de străbătut drumul spinos al înțelegerii. SADOVEANU, M. C. 212. Ca amic, ai vroit să mă încorajezi de a păși înainte pe calea spinoasă a dramei istorice. ALECSANDRI, T. II 54. ♦ Complicat, complex, greu de rezolvat. Pricina era prea spinoasă. NEGRUZZI, S. III 270.