8 definiții pentru spinel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPINÉL, spineli, s. m. Minereu de magneziu cristalizat în sistemul cubic, divers colorat, cu luciu sticlos și duritate mare, cu varietăți folosite ca pietre prețioase. – Din fr. spinelle.

SPINÉL, spineli, s. m. Minereu de magneziu cristalizat în sistemul cubic, divers colorat, cu luciu sticlos și duritate mare, cu varietăți folosite ca pietre prețioase. – Din fr. spinelle.

SPINÉL, spineluri, s. n. Minereu de magneziu care se prezintă în cristale incolore, galbene, albastre, verzi sau roșii, unele varietăți fiind pietre prețioase.

SPINÉL s.m. Aluminat natural de magneziu, mineral cristalizat de culoare roșie, galbenă, albastră sau verde, folosit ca piatră prețioasă. [< fr. spinelle].

SPINÉL s. m. minereu de magneziu, cristalizat, de culoare roșie, galbenă, albastră sau verde, piatră prețioasă. (< fr. spinelle)

SPINÉL ~i m. 1) Mineral cristalizat divers colorat, întrebuințat ca piatră prețioasă. 2) Piatră prețioasă corespunzătoare. /<germ. Spinell, fr. spinelle

*spinél n., pl. e (fr. spinelle, m., d. it. spinello). Min. Un fel de rubin roș închis, oxid de aluminiŭ și magneziŭ (Al2 O3 Mg O).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spinél s. m., pl. spinéli

spinél s. m., pl. spinéli

Intrare: spinel
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spinel
  • spinelul
  • spinelu‑
plural
  • spineli
  • spinelii
genitiv-dativ singular
  • spinel
  • spinelului
plural
  • spineli
  • spinelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)