SPETEALĂ, speteli, s. f. Boală la animalele de tracțiune, care constă în întinderea peste măsură a ligamentelor și țesuturilor de la spinare și care se manifestă prin șchiopătări, mers greoi etc.; p. ext. (la oameni și la animale) durere acută în regiunea lombară (provenită din cauza unui efort prea mare). Speteala e o durere în partea de sus a piciorului, la încheietura lui cu oasele spinării. ȘEZ. IV 128.