SPENȚER, spențere, s. n. Haină scurtă (uneori ca o vestă fără mîneci) purtată de bărbați, mai rar de femei. Era încălțat cu cizme de lac cu turetci nalte, – mijlocul i-l strîngea un spențer de catifea. SADOVEANU, O. IV 256. Muierile... au... cămașă, rochie și un spențer negru, ce are împreunat și o legătură de gît, rămîind mînecile cămășii și pieptul afară din spențer. GOLESCU, Î. 185. ♦ (Rar) Bluză militară. Avea degetele țapene ca de statuie și două galoane de lînă pe mîneca spențerului. BART, S. M. 76. – Variante: spențur, spențure (ȘEZ. IX 40) și spențuri (GOLESCU, Î. 103), sprenț (PAMFILE, I. C. 356), sprențur (ȘEZ. IX 40) s. n.