14 definiții pentru spectral


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPECTRÁL, -Ă, spectrali, -e, adj. 1. Care aparține spectrului (1), privitor la spectru; de culoarea spectrului; ca de spectru. ◊ Analiză spectrală = metodă de identificare a diferitelor elemente dintr-un corp cu ajutorul analizei spectrului luminii emise de corp. Instrument spectral = instrument optic folosit pentru a obține descompunerea unei radiații electromagnetice compuse în radiațiile monocromatice componente. 2. Cu aspect de fantomă; fantomatic. – Din fr. spectral.

SPECTRÁL, -Ă, spectrali, -e, adj. 1. Care aparține spectrului (1), privitor la spectru; de culoarea spectrului; ca de spectru. ◊ Analiză spectrală = metodă de identificare a diferitelor elemente dintr-un corp cu ajutorul analizei spectrului luminii emise de corp. Instrument spectral = instrument optic folosit pentru a obține dispersarea unei radiații electromagnetice compuse în radiațiile monocromatice componente. 2. Cu aspect de fantomă; fantomatic. – Din fr. spectral.

SPECTRÁL, -Ă, spectrali, -e, adj. 1. Care se referă la spectru (1); al spectrului, de culoarea spectrului; ca de spectru. ◊ Analiză spectrală = metodă (utilizată mai ales la studierea constituției aștrilor) cu care se stabilește precis compoziția unui corp, analizîndu-se spectrul emis de acel corp. Instrument spectral = instrument optic folosit pentru a obține dispersarea unei radiații electromagnetice compuse în radiațiile monocromatice componente. 2. Cu aspect de fantomă, fantomatic. Boldur Iloveanu a coborît sprijinit de valetul tot atît de slab și spectral ca el. C. PETRESCU, A. 159. Arareori prin stepe, la zarea unui foc, Își zugrăveau în treacăt conturul lor spectral. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 34.

SPECTRÁL, -Ă adj. 1. Referitor la spectrul unei radiații. ♦ Analiză spectrală = metodă de identificare a diferitelor elemente dintr-un amestec cu ajutorul analizei spectrelor acelor elemente. 2. Care are caracterul unui spectru, al unei fantome. [< fr. spectral].

SPECTRÁL, -Ă adj. 1. referitor la spectrul unei radiații. ♦ analiză ~ă = metodă de identificare a diferitelor elemente dintr-un amestec cu ajutorul analizei spectrelor acelor elemente. 2. care are caracterul unui spectru, al unei fantome. (< fr. spectral)

SPECTRÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de spectre; propriu spectrelor. * Analiză ~ă metodă fizică de analiză calitativă și cantitativă a substanțelor, bazată pe studierea spectrelor acestora. 2) rar Care are caracter de spectru; fantomatic. [Sil. spec-tral] /<fr. spectral

spectral a. Fiz. ce ține de spectrul solar: analiză spectrală.

spectrál, -ă adj. (d. spectru; fr. spectral). Care seamănă a spectru, relativ la spectri: viziunĭ spectrale. Fiz. Relativ la spectru solar: analiză spectrală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spectrál adj. m., pl. spectráli; f. spectrálă, pl. spectrále

spectrál adj. m., pl. spectráli; f. sg. spectrálă, pl. spectrále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPECTRÁL adj. fantomatic. (O apariție ~.)

SPECTRAL adj. fantomatic. (O apariție ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spectrală, muzică ~, orientare a muzicii celei de a două jumătăți a sec. 20 ce-și propune explorarea interiorității sunetului prin revalorificarea înnoitoare a rezonanței sale naturale. Asimilabilă atât mișcărilor de avangardă (v. modernă, muzică) cât și celor recuperatoare ale unor sonorități și modele arhetipale, m.s. (asociată cu sintagme ca „muzică panconsonantică” sau „hiper-armonică”) poate fi considerată un pas către recâștigarea naturalității, ca dimensiune a artei sonore. Apare la sfârșitul anilor ’60 (1967-1968) în compozițiile unui grup de creatori români (Corneliu Cezar, Octavian Nemescu, Iluminații, Concentric) simultan și, într-un fel, într-o relație de similaritate a preocupărilor cu nașterea și lansarea lucrării Stimmung a lui K.-H. Stockhausen. În muzica românească, ideea lucrului în sunet creează o emulație puternică, compozitorii căutând și descoperind modalități personale și unele dintre ele originale, de exploatare a spectrului armonicelor naturale (v. armonice, sunete). Horațiu Rădulescu și Iancu Dumitrescu lansează și folosesc tehnica „eliberării armonicelor” printr-o acționare neconvențională sau o preparare a instr., în intenția de a capta o parte din forța originală, magică, primordială a sunetului. Este vizată în aceste demersuri o reîntoarcere la sursele ancestrale, respectiv revelarea unei anumite aure sonore prin intermediul unui instrumentar de lucru propriu celor doi creatori: tehnica monocordului*, cea acusmatică (de ocultare a sursei sonore), concepția fenomenologică asupra compoziției muzicale. Și alte generații de artiști români au urmat calea spectralității (unii dintre ei doar pentru un timp): Costin Cazaban, Călin Ioachimescu, Ana-Maria Avram, Fred Popovici, Liviu Dănceanu, aceasta fiind absorbită ca trăsătură distinctivă a unei importante fațete a muzicii românești. La Paris, la sfârșitul deceniului 7 al sec. 20, ia naștere grupul „Itinéraire” ce abordează deopotrivă m.s., într-o manieră însă diferită, scientistă, algoritmică. De asemenea, în anii ’80, când muzica lui Giacinto Scelsi a fost descoperită și studiată, s-a recunoscut în el un important reprezentant – în felul său al acestei orientări. Punte între un foarte îndepărtat trecut, prezent și viitor, m.s. este una dintre direcțiile ce-și afirmă astfel universalitatea și transtemporalitatea.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPECTRAL, ~Ă (< fr.) adj. 1. Referitor la spectru, care aparține unui spectru. ◊ Linie s. = a) imagine a fantei de intrare în a unui spectroscop, care apare sub forma unuei dungi de o anumită culoare și care este dată de o componentă monocromatică a luminii; b) radiație electromagnetică având o anumită lungime de undă și fiind produsă printr-o tranziție între două niveluri energetice diferite. Analiză s. = metodă de stabilire a compoziției unui corp, pe baza studierii spectrului luminii emise de acesta. 2. Care are caracterul unui spectru (3), al unei fantome; fantomatic.

Intrare: spectral
spectral adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spectral
  • spectralul
  • spectralu‑
  • spectra
  • spectrala
plural
  • spectrali
  • spectralii
  • spectrale
  • spectralele
genitiv-dativ singular
  • spectral
  • spectralului
  • spectrale
  • spectralei
plural
  • spectrali
  • spectralilor
  • spectrale
  • spectralelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)