12 definiții pentru specialistă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPECIALÍST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează. ◊ Medic specialist = prima treaptă în ierarhia medicală; persoană aflată pe această treaptă. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. spécialiste.

SPECIALÍST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează. ◊ Medic specialist = prima treaptă în ierarhia medicală; persoană aflată pe această treaptă. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. spécialiste.

specialist, ~ă [At: (a.1827) PLR I, 238 / P: ~ci-a- / V: (înv) ~eți~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr spécialiste, it specialista, ger Spezialist] 1-2 smf, a (Persoană) care cunoaște temeinic un domeniu de activitate Si: special (11). 3 a (Îs) Medic ~ Grad în ierarhia medicilor, între medic secundar și medic primar. 4 a (Îas) Persoană care are gradul de medic specialist (4).

SPECIALÍST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «în» și precizînd domeniul) Persoană care cunoaște temeinic o problemă sau o disciplină. Poate să ajungă un chimist de frunte. Alți tineri ajung specialiști și în alte ramuri științifice. GHEREA, ST. CR. II 341. – Pronunțat: -ci-a-.

SPECIALÍST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic o disciplină sau o problemă. [Pr.: -ci-a-] – Fr. spécialiste.

SPECIALÍST, -Ă s.m. și f. Cel care cunoaște temeinic o disciplină, un subiect, o problemă etc. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. spécialiste].

SPECIALÍST, -Ă s. m. f. cel care cunoaște temeinic o disciplină etc. (< fr. spécialiste)

SPECIALÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană special pregătită pentru a lucra într-un anumit domeniu; reprezentant al unei specialități. ~ în radiologie. [Sil. -ci-a-] /<fr. specialiste, germ. Spezialist

*specialíst, -ă adj. (d. special). Om cu studiĭ speciale: specialist în chimia agricolă. V. enciclopedist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

specialístă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. specialístei; pl. specialíste corectată

specialístă s. f. (sil. -ci-a-), pl. specialíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPECIALÍST adj. (înv.) special. (Medic ~.)

SPECIALIST adj. (înv.) special. (Medic ~.)

Intrare: specialistă
  • silabație: spe-ci-a- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • specialistă
  • specialista
plural
  • specialiste
  • specialistele
genitiv-dativ singular
  • specialiste
  • specialistei
plural
  • specialiste
  • specialistelor
vocativ singular
  • specialistă
  • specialisto
plural
  • specialistelor

specialist, -ă specialistă

  • 1. Persoană care cunoaște temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Poate să ajungă un chimist de frunte. Alți tineri ajung specialiști și în alte ramuri științifice. GHEREA, ST. CR. II 341.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Medic specialist = prima treaptă în ierarhia medicală; persoană aflată pe această treaptă.
      surse: DEX '09

etimologie: