14 definiții pentru specialist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPECIALÍST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează. ◊ Medic specialist = prima treaptă în ierarhia medicală; persoană aflată pe această treaptă. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. spécialiste.

SPECIALÍST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează. ◊ Medic specialist = prima treaptă în ierarhia medicală; persoană aflată pe această treaptă. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. spécialiste.

SPECIALÍST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «în» și precizînd domeniul) Persoană care cunoaște temeinic o problemă sau o disciplină. Poate să ajungă un chimist de frunte. Alți tineri ajung specialiști și în alte ramuri științifice. GHEREA, ST. CR. II 341. – Pronunțat: -ci-a-.

SPECIALÍST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic o disciplină sau o problemă. [Pr.: -ci-a-] – Fr. spécialiste.

SPECIALÍST, -Ă s.m. și f. Cel care cunoaște temeinic o disciplină, un subiect, o problemă etc. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. spécialiste].

SPECIALÍST, -Ă s. m. f. cel care cunoaște temeinic o disciplină etc. (< fr. spécialiste)

SPECIALÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană special pregătită pentru a lucra într-un anumit domeniu; reprezentant al unei specialități. ~ în radiologie. [Sil. -ci-a-] /<fr. specialiste, germ. Spezialist

specialist a. și m. care s’ocupă în special cu lucrul cutare sau cutare: specialist în bolile de ochi.

*specialíst, -ă adj. (d. special). Om cu studiĭ speciale: specialist în chimia agricolă. V. enciclopedist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

specialíst (-ci-a-) s. m., pl. specialíști

specialíst s. m. (sil. -ci-a-), pl. specialíști

specialístă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. specialístei; pl. specialíste corectată

specialístă s. f. (sil. -ci-a-), pl. specialíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPECIALÍST adj. (înv.) special. (Medic ~.)

SPECIALIST adj. (înv.) special. (Medic ~.)

Intrare: specialist
specialist substantiv masculin
  • silabație: -ci-a-
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • specialist
  • specialistul
  • specialistu‑
plural
  • specialiști
  • specialiștii
genitiv-dativ singular
  • specialist
  • specialistului
plural
  • specialiști
  • specialiștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)