SPASMO- v. spasm (2) [în DN].

SPASMO-, -SPASM, -SPASTIE elem. „contracție, spasm”. (< fr. spasmo-, -spasme, -spastie, cf. lat. spasmus, gr. spasmos, spastia)

SPASM s.n. 1. Contracție bruscă a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. 2. Grimasă. // (În forma spasmo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „spasm”, „(referitor la) spasme”, „spasmodic”. // (-spasm) Element secund de compunere savantă cu semnificația „convulsiv”, „spasm”. [Pl. -me, -muri. / < fr. spasme, cf. gr. spasmos – contracție].

-SPASTIE elem. spasmo-.

SPASMO- „convulsie, contracție”. ◊ gr. spasmos „contracție” > fr. spasmo-, germ. id., engl. id. > rom. spasmo-. □ ~femie (v. -femie), s. f., tulburare spasmodică a ritmului și a fluenței vorbirii; ~filie (v. -filie₁), s. f., predispoziție la convulsii datorită unei excitabilități exagerate a sistemului nervos muscular; ~gen (v. -gen₁), adj., care provoacă spasme; ~litic (v. -litic₂), adj., s. n., (medicament) care reduce tonusul și spasmul mușchilor; sin. antispastic.

-SPASM „contracție, convulsie”. ◊ gr. spasmos „convulsie, contracție” > fr. -spasme, engl. -spasm, it. -spasmo > rom. -spasm.

-SPASTIE „convulsie, contracție”. ◊ gr. spastia „chircire, încovoiere” > fr. -spastie, germ. id., it. -spastia > rom. -spastie.