SPART¹ s. n. 1. Spargere. 2. Încheierea unei activități (în special a unui bîlci), urmată de împrăștierea participanților. Era la spartul bîlciului și toiul... afacerilor trecuse. GALACTION, O. I 262. ◊ Expr. A ajunge (undeva) la spartul tîrgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea tîrziu. Cînd vine trenul, dăm iama și-i eliberăm... Dacă-i revoluție – revoluție să fie!... Hai la gară, hai la gară, să n-ajungem la spartul iarmarocului. GALAN, Z. R. 302. A ajuns la spartul tîrgului. PANN, P. V. II 68.