SPARGERE, spargeri, s. f. Acțiunea de a (se) sparge și rezultatul ei. 1. Furt prin efracție. Are patru spargeri în dosare, Nouă furturi de buzunare. ARGHEZI, V. 182. 2. Neînțelegere într-o organizație, într-o asociație; disensiune, dezbinare, scindare. 3. (Învechit) Distrugere, nimicire, zdrobire (a unui inamic). La 1821, după spargerea eteriștilor, pașa din Iași... ceru ajutor. NEGRUZZI, S. I 285.