9 definiții pentru spațialitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPAȚIALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este spațial; lărgime, spațiu deschis. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. spatialité.

SPAȚIALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este spațial; lărgime, spațiu deschis. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. spatialité.

spațialitate sfs [At: VIANU, M. 187 / P: ~ți-a~ / E: spațial + -itate cf fr spatialité] Întindere mare în spațiu1 (17) Si: (rar) spațiozitate.

SPAȚIALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este spațial. [Pron. -ți-a-. / < fr. spatialité, it. spazialità].

spațialitáte s. f. 1964 Lărgime, spațiu deschis ◊ „Conceput pe spațialitate [...] spectacolul tragic se desfășoară într-un cadru cu totul deosebit.” Sc. 12 III 64 p. 2 (cf. fr. spatialité, it. spazialità; L. Seche în P.N. 2/74 p. 45 – exemple din 1957; DN3)

SPAȚIALITÁTE f. Caracter spațial. /<fr. spatialité


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*spațialitáte s. f., g.-d. art. spațialitắții

spațialitáte s. f., g.-d. art. spațialității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPAȚIALITÁTE s. (rar) spațiozitate. (Poezie a ~ății.)

SPAȚIALITATE s. (rar) spațiozitate. (Poezie a ~.)

Intrare: spațialitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spațialitate
  • spațialitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • spațialități
  • spațialității
plural
vocativ singular
plural

spațialitate

etimologie: