2 intrări

22 de definiții

din care

Explicative DEX

spăsire sf [At: CORESI, EV. 39 / V: ~ăși~ / Pl: ~ri / E: spăsi] 1 (Înv; Bis) Mântuire. 2 (Înv) Pocăire. 3 (Fam) Umilință.

spăsire f. fig. umilință: cum trece cu spăsire și cum smerit îngenunchiază AL.

SPĂSI, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spăși vb. IV] – Din v. sl. sŭpasiti.

SPĂSI, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spăși vb. IV] – Din v. sl. sŭpasiti.

SPĂȘI vb. IV v. spăsi.

SPĂȘI vb. IV v. spăsi.

ispăsi v vz spăsi

spăsi [At: COD. VOR2. 60r/12 / V: (rar) ~ăși / Pzi: ~sesc / E: slv съпасити] 1-2 vtr (Îrg; Bis) A (se) mântui. 3 vr (Înv) A se pocăi1. 4 vr (Rar) A regreta. 5 vr (Rar) A se umili. 6 vt (Îrg; c. i. păcate, greșeli etc.) A ispăși.

spăși v vz spăsi

spășire sf vz spăsire

spăsì v. 1. a ispăși: vei spăși greșala mamei EM. 2. a se căi amarnic. [Slav. SŬPASITI, a mântui].

ispăsésc, V. spăsesc.

spăsésc v. tr. (vsl. sŭpasti, a conserva, a salva, sŭpasŭ, salvare, salvator, compus ca și ispasti și popasti [V. ispășesc și poposesc]; ceh. spás, răscumpărare, nsl. spas, răscumpărător, spasovo, ispas, înălțarea luĭ Hristos). Vechĭ. Salvez, mîntuĭ, ispășesc: a spăsi o greșală. Azĭ. Fam. V. refl. Mă arăt spăsit (smerit): ce te spăseștĭ așa? – Vechĭ și isp-.

Ortografice DOOM

spăsire s. f., pl. spăsiri

spăsi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă spăsesc, 3 sg. se spăsește, imperf. 1 sg. mă spăseam; conj. prez. 1 sg. să mă spăsesc, 3 sg. să se spăsească; imper. 2 sg. afirm. spăsește-te; ger. spăsindu-mă

*spăsi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spăsește, imperf. 3 sg. se spăsea, conj. prez. 3 sg. să se spăsească

spăsi vb., ind. prez. 1 sg. spăsesc, 3 sg. și pl. spăsește

spăși vb., v. spăsi

Etimologice

spăși (-șesc, -it), vb. – A plăti, a purifica. – Var. spăși, ispăși și der. Sl. sŭpasti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 356). – Der. spăsenie, s. f. (ispășire), din sl. sŭpasenije; spăsitor, adj. (expiator); Ispas, s. m. (sărbătoarea Înălțării Domnului), din sl. sŭpasŭ; ispașe, s. f. (despăgubire pentru daunele provocate de vite în semănături), cf. pol. ispasz.

Sinonime

SPĂSIRE s. v. ispășire, izbăvire, mântuire, salvare.

spăsire s. v. ISPĂȘIRE. IZBĂVIRE. MÎNTUIRE. SALVARE.

SPĂSI vb. v. căi, ispăși, izbăvi, mântui, pocăi, purifica, răscumpăra, salva.

spăsi vb. v. CĂI. ISPĂȘI. IZBĂVI. MÎNTUI. POCĂI. PURIFICA. RĂSCUMPĂRA. SALVA.

Regionalisme / arhaisme

spăsí, spăsesc, v.t. (înv.) A ierta de păcate: „Dumnezău Domnul să-I spăsască; amin vlt. 1696” (Bârlea, 1909: 29). – Var. a lui ispăși.

Intrare: spăsire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spăsire
  • spăsirea
plural
  • spăsiri
  • spăsirile
genitiv-dativ singular
  • spăsiri
  • spăsirii
plural
  • spăsiri
  • spăsirilor
vocativ singular
plural
spășire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spășire
  • spășirea
plural
  • spășiri
  • spășirile
genitiv-dativ singular
  • spășiri
  • spășirii
plural
  • spășiri
  • spășirilor
vocativ singular
plural
Intrare: spăsi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spăsi
  • spăsire
  • spăsit
  • spăsitu‑
  • spăsind
  • spăsindu‑
singular plural
  • spăsește
  • spăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spăsesc
(să)
  • spăsesc
  • spăseam
  • spăsii
  • spăsisem
a II-a (tu)
  • spăsești
(să)
  • spăsești
  • spăseai
  • spăsiși
  • spăsiseși
a III-a (el, ea)
  • spăsește
(să)
  • spăsească
  • spăsea
  • spăsi
  • spăsise
plural I (noi)
  • spăsim
(să)
  • spăsim
  • spăseam
  • spăsirăm
  • spăsiserăm
  • spăsisem
a II-a (voi)
  • spăsiți
(să)
  • spăsiți
  • spăseați
  • spăsirăți
  • spăsiserăți
  • spăsiseți
a III-a (ei, ele)
  • spăsesc
(să)
  • spăsească
  • spăseau
  • spăsi
  • spăsiseră
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spăși
  • spășire
  • spășit
  • spășitu‑
  • spășind
  • spășindu‑
singular plural
  • spășește
  • spășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spășesc
(să)
  • spășesc
  • spășeam
  • spășii
  • spășisem
a II-a (tu)
  • spășești
(să)
  • spășești
  • spășeai
  • spășiși
  • spășiseși
a III-a (el, ea)
  • spășește
(să)
  • spășească
  • spășea
  • spăși
  • spășise
plural I (noi)
  • spășim
(să)
  • spășim
  • spășeam
  • spășirăm
  • spășiserăm
  • spășisem
a II-a (voi)
  • spășiți
(să)
  • spășiți
  • spășeați
  • spășirăți
  • spășiserăți
  • spășiseți
a III-a (ei, ele)
  • spășesc
(să)
  • spășească
  • spășeau
  • spăși
  • spășiseră
ispăsi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spăsi, spăsescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.