8 definiții pentru spăsenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPĂSÉNIE s. f. (Înv. și pop.) Atitudine de pocăință și de smerenie; atitudine de modestie și de nevinovăție (prefăcută). – Din sl. sŭpasenije.

SPĂSÉNIE s. f. (Înv. și pop.) Atitudine de pocăință și de smerenie; atitudine de modestie și de nevinovăție (prefăcută). – Din sl. sŭpasenije.

spăsenie sf [At: PSALT. HUR. 51r/15 / V: șp~ / Pl: ~ii / E: slv съпасениѥ] 1 (Înv; Bis) Mântuire. 2-3 (Fam) Spăseală (1-2).

spăsenie f. căință, smerenie: de unde atâta spăsenie? AL. [Slav. SŬPASENIĬE, mântuire].

spăsénie f. (bg. spasenie, d. vsl. sŭpaseniĭe. V. spăsesc). Vechĭ. Mîntuire, salvare: spăsenia sufletuluĭ. Azĭ. Fam. Smerenie, atitudine plină de modestie și nevinovăție (maĭ ales prefăcută): de unde atîta spăsenie de tine?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spăsénie (înv., pop.) (-ni-e) s. f., art. spăsénia (-ni-a), g.-d. spăsénii, art. spăséniei

spăsénie s. f. (sil. -ni-e), art. spăsénia (sil. -ni-a), g.-d. art. spăséniei; pl. spăsénii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPĂSÉNIE s. v. izbăvire, mântuire, salvare, smerenie, umilință.

spăsenie s. v. IZBĂVIRE. MÎNTUIRE. SALVARE. SMERENIE. UMILINȚĂ.

Intrare: spăsenie
spăsenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spăsenie
  • spăsenia
plural
  • spăsenii
  • spăseniile
genitiv-dativ singular
  • spăsenii
  • spăseniei
plural
  • spăsenii
  • spăseniilor
vocativ singular
plural

spăsenie

  • 1. învechit popular Atitudine de pocăință și de smerenie; atitudine de modestie și de nevinovăție (prefăcută).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: