SOȚIOARĂ, soțioare, s. f. Diminutiv al lui soție; nevestică. Cînd îl văzură alde gloatele venind teafăr, alături cu o soțioară de-i rîdea și stelele de frumoasă, îl primiră cu mare bucurie. ISPIRESCU, L. 48. Căci deodată ce vedea?... Vedea mîndră soțioară cu jelită fețișoară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. Bun sosit, frate cumnate, Ai venit pe neașteptate. Dar unde ți-e soțioara? Ce ne-ai făcut surioara? ALECSANDRI, P. P. 153.