SOVON, sovoane, s. n. 1. Văl de podoabă pentru femei, (în special) văl de mireasă. V. hobot, maramă. Îi înfig fire de busuioc în cozi; peste cap îi pun sovonul cumpărat de la tîrg, alb-străveziu. STANCU, D. 179. Sovonul de cununie Să-l fi pus pe față mie. HODOȘ, P. P. 140. Numai mie-mi dați Sovon unguresc, Să mă podobesc, Rar, la zile mari. TEODORESCU, P. P. 85. ♦ Pînză albă care se pune mirilor pe cap la cununie. Se pune pe capul mirilor un sovon lung din pînză albă. MARIAN, NU. 440. 2. Pînză cu care se acoperă trupul mortului; giulgiu, lințoliu. Se mai pune peste întreg corpul mortului încă și o pînză albă și curată... care se numește giulgiu, sovon. MARIAN, Î. 85. 3. (La pl.) Veșminte de prisos, zorzoane, găteli. – Variantă: zovon (ISPIRESCU, U. 91, ODOBESCU, S. I 77) s. n.