6 definiții pentru sositor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOSITÓR, -OÁRE, sositori, -oare, adj. (Pop.) Care sosește, care vine, ajunge undeva. ◊ Bob sositor = bob (folosit în ghicitul cu bobii) care cade stingher în partea dreaptă a ciurului și care este socotit că prevestește sosirea cuiva; p. ext. musafir care sosește pe neașteptate. – Sosi + suf. -tor.

sositor, ~oare [At: (a.1694), FN, 38 / Pl: ~i, ~oare / E: sosi + -tor] (Pop) 1-6 smf, a (Ființă) care sosește (1-3) undeva. 7-8 sm, a (Șîs bob ~) (Bob) care cade stingher în partea dreaptă a ciurului la ghicitul cu bobi și despre care se crede că prevestește sosirea unui oaspete. 9 sm (Pex) Oaspete care sosește undeva pe neașteptate.

SOSITÓR, -OÁRE, sositori, -oare, adj. (Rar) Care sosește, care vine, ajunge undeva. ◊ Bob sositor = bob (folosit în ghicitul cu bobii) care cade stingher în partea dreaptă a ciurului și care este socotit că prevestește sosirea cuiva; p. ext. musafir care sosește pe neașteptate. – Sosi + suf. -tor.

SOSITÓR, -OÁRE, sositori, -oare, adj. Care sosește, care vine, ajunge undeva. Gloatele barbare cu Aripert al lor Primeau puteri într-una din gloate sositoare. COȘBUC, P. I 163. Vine, vine... iată-l sositor. ALECSANDRI, T. 977. ◊ Expr. Bob sositor = bob (folosit în ghicitul cu bobii) care cade stingher în partea dreaptă a ciurului și care este socotit că prevestește sosirea cuiva; p. ext. musafir care sosește pe neașteptate. Uită-te singură, sufletul mămucăi, și nu te mai îndoi. Rămîne bob stingher iarăși, adică bob sositor, întăi cu mîhnire și la urmă cu bucurie. SADOVEANU, Z. C. 208. Poftirea lui cuconu Ioniță era numai așa, de formă, căci d-lui era, mai totdeauna, bob sositor. HOGAȘ, H. 13.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sositór (pop.) adj. m., pl. sositóri; f. sg. și pl. sositoáre

sositór adj. m., pl. sositóri; f. sg. și pl. sositoáre

Intrare: sositor
sositor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sositor
  • sositorul
  • sositoru‑
  • sositoare
  • sositoarea
plural
  • sositori
  • sositorii
  • sositoare
  • sositoarele
genitiv-dativ singular
  • sositor
  • sositorului
  • sositoare
  • sositoarei
plural
  • sositori
  • sositorilor
  • sositoare
  • sositoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sositor

  • 1. popular Care sosește, care vine, ajunge undeva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Gloatele barbare cu Aripert al lor Primeau puteri într-una din gloate sositoare. COȘBUC, P. I 163.
      surse: DLRLC
    • Vine, vine... iată-l sositor. ALECSANDRI, T. 977.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bob sositor = bob (folosit în ghicitul cu bobii) care cade stingher în partea dreaptă a ciurului și care este socotit că prevestește sosirea cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Uită-te singură, sufletul mămucăi, și nu te mai îndoi. Rămîne bob stingher iarăși, adică bob sositor, întăi cu mîhnire și la urmă cu bucurie. SADOVEANU, Z. C. 208.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Musafir care sosește pe neașteptate.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Poftirea lui cuconu Ioniță era numai așa, de formă, căci d-lui era, mai totdeauna, bob sositor. HOGAȘ, H. 13.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • Sosi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09