SORȚAR, sorțari, s. m. (Învechit) Tînăr care (potrivit unui vechi sistem de recrutare) trăgea la sorți pentru a fi luat în armată (și repartizat la o anumită armă); recrut. În pîlc, sorțarii sînt porniți La drum. NECULUȚĂ, Ț. D. 100. Orice tînăr, fie sorțar sau voluntar, dintre cei care știu carte, ar trebui să noteze într-un caiet toate barbariile pe care le îndură. DEMETRESCU, O. 221.