SORI, soresc, vb. IV. Refl. A se încălzi la soare. Copii în durligi se soreau pe prispe. SADOVEANU, O. III 370. Moș Mihai stă pe prispa casei, sorindu-se ca o șopîrlă. SANDU-ALDEA, U. P. 217. Gîze roșii care se soreau cu nespusă lene. EMINESCU, N. 94. ◊ Tranz. Butucii din spatele nucului își soreau strugurii brumați și grei, pîrguiți de timpuriu. C. PETRESCU, S. 178. Prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine, Sorind viața lor de basme pe cîmpie risipiți. EMINESCU, O. I 45.