14 definiții pentru sopă, șopa, șopă   declinări

ȘÓPA interj. (Repetat) Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbește în șoaptă. – Onomatopee.

ȘÓPA interj. (Repetat) Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbește în șoaptă. – Onomatopee.

ȘÓPA interj. (Numai repetat) Onomatopee care redă șoptitul cuiva. Neghiniță intră în urechea dreaptă a împăratului și șopa, șopa, șopa... DELAVRANCEA, la TDRG.

ȘÓPĂ, șope, s. f. (Regional) Măciucă scurtă și groasă; ghioagă. Ce te-aș măsura eu cu șopa, ca-n vremea ienicerilor. ALECSANDRI, T. 1332.

ȘÓPĂ, șope, s. f. (Reg.) Măciucă scurtă și groasă; ghioagă.

șópa-șópa/șópa, șópa interj.

șópa-șópa (șópa, șópa) interj.

sópă (-pe), s. f. – Buzdugan. Tc. sopa (Șeineanu, II, 326ș Lokotsch 1925). Sec. XIX, înv.

ȘÓPA interj. pop. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de vorbirea în șoaptă). /Onomat.

șópă, șópe, s.f. (înv.) șopină (v.).

sopă f. bâtă scurtă și groasă garnisită la cap cu fier: ce te aș măsura cu sopa! [Turc. SOPA].

sópă f., pl. e (turc. [bg. strb.] sopa). Vechĭ. Azĭ Arg. Bîtă, ciomag (Beld. 3403 și 3960). V. peleacă.

șópa-șópa interj. care arată șoapta: ĭa culcați-vă, măĭ, și nu maĭ tot șopa-șopa la capu meŭ !