3 intrări

16 definiții

ȘÓPA interj. (Repetat) Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbește în șoaptă. – Onomatopee.

ȘÓPA interj. (Repetat) Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbește în șoaptă. – Onomatopee.

ȘÓPA interj. (Numai repetat) Onomatopee care redă șoptitul cuiva. Neghiniță intră în urechea dreaptă a împăratului și șopa, șopa, șopa... DELAVRANCEA, la TDRG.

ȘÓPĂ, șope, s. f. (Regional) Măciucă scurtă și groasă; ghioagă. Ce te-aș măsura eu cu șopa, ca-n vremea ienicerilor. ALECSANDRI, T. 1332.

ȘÓPĂ, șope, s. f. (Reg.) Măciucă scurtă și groasă; ghioagă.

șópa-șópa/șópa, șópa interj.

șópa-șópa (șópa, șópa) interj.

sópă (-pe), s. f. – Buzdugan. Tc. sopa (Șeineanu, II, 326ș Lokotsch 1925). Sec. XIX, înv.

șop interj. – Indică ideea de șușoteală. Creație expresivă, se folosește mai ales în forma șopa-șopa, uneori și șopîc(-șopîc).Der. șopăi (var. șopoi, șopocăi, șopăcăi), vb. (a șușoti); șopăit (var. șopocăit), s. n. (șușotit); șopăială (var. șopîcăială), s. f. (șușotit); șopîrcăi, vb. (Mold., a fraieri, a linguși); șopîrcăială, s. f. (lingușeală); șopoti, vb. (a șușoti), probabil contaminat cu sl. šiputati, slov. šepetati, rut. šepotaty, šopotity, bg. šupotja, deși unele din aceste forme ar putea proveni din rom.; șopot, s. n. (susur, murmur), mr. șoput „șiroi”, megl. șopit, cf. sl. šapŭtŭ, šopotŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 387; Tiktin; Rosetti, III, 52), bg. šepot, sb. šopot; șipot, s. n. (șovoi, izvor), var. de la cuvîntul anterior; șopti, vb. (a șușoti, a murmura), var. de la șopoti care se întilnește cu sl. šop(s)ti „a sufla în flaut”, sb. šaptati „a șușoti”, rus. šeptati; șoaptă, s. f. (murmur), deverbal; șopteală, s. f. (șușoteală); șoptit, s. n. (murmur); șoptitor, adj. (murmurător); șoroboti, vb. (Mold., a șușoti), de la șopoti, cu r infix (după Scriban, legat de rus. šorošiti „a gîfîi”); șoroboteală, s. f. (șușotit).

ȘÓPA interj. pop. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de vorbirea în șoaptă). /Onomat.

șópă, șópe, s.f. (înv.) șopină (v.).

sopă f. bâtă scurtă și groasă garnisită la cap cu fier: ce te aș măsura cu sopa! [Turc. SOPA].

sópă f., pl. e (turc. [bg. strb.] sopa). Vechĭ. Azĭ Arg. Bîtă, ciomag (Beld. 3403 și 3960). V. peleacă.

șópa-șópa interj. care arată șoapta: ĭa culcați-vă, măĭ, și nu maĭ tot șopa-șopa la capu meŭ!


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: șopa-șopa
șopa-șopa interjecție
Surse flexiune: DOR
șopa
Surse flexiune: DOR
șop3 (interj.)
Intrare: sopă
sopă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular so sopa
plural sope sopele
genitiv-dativ singular sope sopei
plural sope sopelor
vocativ singular
plural
Intrare: șopă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șo șopa
plural șope șopele
genitiv-dativ singular șope șopei
plural șope șopelor
vocativ singular
plural

șopa-șopa șop șopa

  • 1. repetat Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbește în șoaptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Neghiniță intră în urechea dreaptă a împăratului și șopa, șopa, șopa... DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

șopă

  • 1. Măciucă scurtă și groasă.
    surse: DLRLC DLRM sinonime: ghioagă un exemplu
    exemple
    • Ce te-aș măsura eu cu șopa, ca-n vremea ienicerilor. ALECSANDRI, T. 1332.
      surse: DLRLC

etimologie: