SONICITATE s. f. Disciplină tehnică care se ocupă cu transmiterea prin vibrații și prin unde elastice longitudinale a energiei sau a puterii mecanice în masa corpurilor lichide și a corpurilor solide. – Sonic + suf. -itate.

sonicitate sfs [At: DL / E: sonic + -itate] Ramură a mecanicii care se ocupă cu transmiterea energiei mecanice în masa corpurilor lichide sau solide prin intermediul vibrațiilor și al undelor elastice.

SONICITATE s. f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu transmiterea prin vibrații și prin unde elastice longitudinale a energiei sau a puterii mecanice în masa corpurilor lichide și a corpurilor solide. – Sonic + suf. -itate.

SONICITATE s. f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu transmiterea energiei mecanice (cu oscilații de frecvență care pot fi auzite sau mai înalte) prin fluide conținute în conducte sau prin bare solide.

SONICITATE s.f. Ramură a fizicii care se ocupă cu transmiterea energiei mecanice în fluide prin vibrații elastice care se propagă în masa acestora. [Pl. -tăți. / < sonic + -itate].

SONICITATE s. f. ramură a fizicii care studiază transmiterea energiei mecanice în fluide prin vibrații elastice ce se propagă în masa acestora. (< sonic + -itate)

*sonicitáte f. (d. sonic). Fiz. Proprietatea compresibilitățiĭ lichidelor pin producerea unor unde care daŭ o mare energie mecanică. Știința acesteĭ propietățĭ. Această știință a fost creată în 1913 de Românu Gheorghe Constantinescu, inginer de la școala de poduri și șosele din București stabilit în Anglia. Pin sonicitate se poate transmite energia de la un loc la altu, se poate acumula energia, se pot face motoare, se poate realiza artileria fără explozive, fără lumină și fără zgomot și se poate produce căldură și lumină. Perspectivele eĭ practice sînt colosale. V. electricitate.

sonicitate s. f., g.-d. art. sonicității

sonicitate s. f., g.-d. art. sonicității

sonicitate s. f., g.-d. art. sonicității

SONICITATE ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul transmiterii energiei mecanice din fluide prin vibrații sau unde elastice longitudinale care se propagă în masa acestora.

SONICITÁTE (< fr. {i}) s. f. Disciplină tehnică al cărei obiect de studiu îl constituie transmiterea energiei mecanice prin intermediul vibrațiilor și al undelor elastice în masa lichidelor sau a solidelor; are aplicații în sondajul de mare adâncime, în construcția sistemelor de transmisie pe avioane și nave etc. Creatorul s. este omul de știință român (George) Gogu Constantinescu (1912).