2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLVÍT, -Ă, solviți, -te, adj. Dizolvat. – V. solvi.

SOLVÍT, -Ă, solviți, -te, adj. Dizolvat. – V. solvi.

solvit, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: solvi1] (Chm; asr) Dizolvat (1).

SOLVÍ, solv, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) dizolva. [Prez. ind. și: solvesc] – Din lat. solvere.

solvi1 [At: ASACHI, L. 59/11 / V: ~va / Pzi: ~vesc / E: lat solvere] 1-2 vtr (Chm; asr) A (se) dizolva (5-6). 3 vt A plăti taxe, impozite, datorii etc.

SOLVÍ, solv, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) dizolva. [Prez. ind. și: solvésc] – Din lat. solvere.

SOLVÍ, solv, vb. IV. Tranz. A face să se dizolve, a dizolva.

SOLVÍ vb. IV. tr., refl. A (se) dizolva. [P.i. solv. / < lat. solvere].

SOLVÍ vb. tr., refl. a (se) dizolva. (< lat. solvere)

A SE SOLVÍ pers. 3 se sólvă intranz. A se dezagrega prin dispersarea moleculelor într-o substanță lichidă; a se dizolva. /<lat. solvere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

solví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sólvă / solvéște, imperf. 3 sg. solveá; conj. prez. 3 să sólve / să solveáscă

solví vb., ind. prez. 3 sg. și pl. sólvă, imperf. 3 sg. solveá; conj. prez. 3 sg. și pl. sólve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOLVI vb. a dizolva, a topi. (A ~ zahărul în apă.)

Intrare: solvit
solvit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solvit
  • solvitul
  • solvitu‑
  • solvi
  • solvita
plural
  • solviți
  • solviții
  • solvite
  • solvitele
genitiv-dativ singular
  • solvit
  • solvitului
  • solvite
  • solvitei
plural
  • solviți
  • solviților
  • solvite
  • solvitelor
vocativ singular
plural
Intrare: solvi
verb (VT329)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • solvi
  • solvire
  • solvit
  • solvitu‑
  • solvind
  • solvindu‑
singular plural
  • solvă
  • solviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • solv
(să)
  • solv
  • solveam
  • solvii
  • solvisem
a II-a (tu)
  • solvi
(să)
  • solvi
  • solveai
  • solviși
  • solviseși
a III-a (el, ea)
  • solvă
(să)
  • solve
  • solvea
  • solvi
  • solvise
plural I (noi)
  • solvim
(să)
  • solvim
  • solveam
  • solvirăm
  • solviserăm
  • solvisem
a II-a (voi)
  • solviți
(să)
  • solviți
  • solveați
  • solvirăți
  • solviserăți
  • solviseți
a III-a (ei, ele)
  • solvă
(să)
  • solve
  • solveau
  • solvi
  • solviseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • solvi
  • solvire
  • solvit
  • solvitu‑
  • solvind
  • solvindu‑
singular plural
  • solvește
  • solviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • solvesc
(să)
  • solvesc
  • solveam
  • solvii
  • solvisem
a II-a (tu)
  • solvești
(să)
  • solvești
  • solveai
  • solviși
  • solviseși
a III-a (el, ea)
  • solvește
(să)
  • solvească
  • solvea
  • solvi
  • solvise
plural I (noi)
  • solvim
(să)
  • solvim
  • solveam
  • solvirăm
  • solviserăm
  • solvisem
a II-a (voi)
  • solviți
(să)
  • solviți
  • solveați
  • solvirăți
  • solviserăți
  • solviseți
a III-a (ei, ele)
  • solvesc
(să)
  • solvească
  • solveau
  • solvi
  • solviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

solvit

etimologie:

  • vezi solvi
    surse: DEX '98 DEX '09

solvi

etimologie: