opțiuni
  • info

10 definiții pentru solistic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLISTIC, -Ă, solistici, -ce, adj. Care pune accentul pe interpretarea solistului; care se execută de un solist. – Solist + suf. -ic.

SOLISTIC, -Ă, solistici, -ce, adj. Care pune accentul pe interpretarea solistului; care se execută de un solist. – Solist + suf. -ic.

solistic, ~ă a [At: CONTEMP. 1948, nr. 108, 10/4 / Pl: ~ici, ~ice / E: solist + -ic] (D. piese muzicale sau d. părți, d. moduri de interpretare ale acestora etc.) 1-4 Care este specific unui solist (1-4). 5-8 Care este executat de unul sau mai mulți soliști (1-4). 9-12 Care pune accent pe interpretarea solistului (1-4).

SOLISTIC, -Ă, solistici, -e, adj. (Neobișnuit) Care pune accentul pe interpretarea, pe executarea solistului. Stilul solistic al unui concert de pian. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 10/4.

SOLISTIC, -Ă adj. Care pune accentul pe interpretarea solistului; executat de un solist. [Cf. germ. solistisch].

SOLISTIC, -Ă adj. care pune accentul pe interpretarea solistului; executat de un solist. (< germ. solistisch)

SOLISTIC ~că (~ci, ~ce) rar Care este executat de un solist. /solist + suf. ~ic

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

solistic adj. m., pl. solistici; f. solistică, pl. solistice

solistic adj. m., pl. solistici; f. solistică, pl. solistice

solistic adj. m., pl. solistici; f. sg. solistică, pl. solistice

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

solistic, caracter ~, trăsătură distinctivă a unui fragment dintr-o lucrare muzicală, în care un singur interpret iese în prim plan față de restul ansamblului*, prin virtuozitate*, importanță expozitivă, tematică, melodică etc. V. solo; solist.

Intrare: solistic
solistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solistic
  • solisticul
  • solisticu‑
  • solistică
  • solistica
plural
  • solistici
  • solisticii
  • solistice
  • solisticele
genitiv-dativ singular
  • solistic
  • solisticului
  • solistice
  • solisticei
plural
  • solistici
  • solisticilor
  • solistice
  • solisticelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

solistic, solisticăadjectiv

  • 1. Care pune accentul pe interpretarea solistului; care se execută de un solist. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Stilul solistic al unui concert de pian. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 10/4. DLRLC
etimologie:
  • Solist + sufix -ic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.