4 definiții pentru soliton


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLITÓN s. n. (Cib., Med.) Undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea fără deformări și cu viteză fixă. – Din fr., engl. soliton.

SOLITÓN s. n. (Cib., Med.) Undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea fără deformări și cu viteză fixă. – Din fr., engl. soliton.

soliton sn [At: DEX-S / Pl: ? / E: fr, eg soliton] (Cib; Med) Undă de conductibilitate nervoasă cu propagare fără deformări și cu viteză fixă.

solitón s. (fiz.) ◊ „Rezultatele recente sunt apariția în teorie a unei noi particule, solitonul. Cont. 27 IV 79 p. 7 //format cu -on, după modelul lui electron//


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: soliton
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soliton
  • solitonul
  • solitonu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • soliton
  • solitonului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

soliton

  • 1. cibernetică medicină Undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea fără deformări și cu viteză fixă.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: