4 definiții pentru soliton
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SOLITON s. n. (Cib., Med.) Undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea fără deformări și cu viteză fixă. – Din fr., engl. soliton.
SOLITON s. n. (Cib., Med.) Undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea fără deformări și cu viteză fixă. – Din fr., engl. soliton.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
soliton sn [At: DEX-S / Pl: ? / E: fr, eg soliton] (Cib; Med) Undă de conductibilitate nervoasă cu propagare fără deformări și cu viteză fixă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
soliton s. (fiz.) ◊ „Rezultatele recente sunt apariția în teorie a unei noi particule, solitonul.” Cont. 27 IV 79 p. 7 //format cu -on, după modelul lui electron//
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
soliton s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
solitonsubstantiv neutru
- 1. Undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea fără deformări și cu viteză fixă. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- soliton DEX '98 DEX '09