SOLIST, -Ă, soliști, -ste, s. m. și f. 1. Cîntăreț sau instrumentist care execută un solo. Realizările soliștilor și ale ansamblurilor muzicale din R.P.R. constituie un titlu de legitimă mîndrie pentru artiștii noștri. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2760. ◊ Fig. Cucul, un solist vestit, De prin alte țări venit, Va cînta din flaut. COȘBUC, P. I 300. 2. Dansator care execută singur o piesă coregrafică, sau care deține rolul principal într-o interpretare coregrafică ce necesită un ansamblu.