8 definiții pentru solipsism

SOLIPSÍSM s. n. Concepție filosofică idealist-subiectivă potrivit căreia singura realitate ar fi eul, conștiința individuală, întreaga lume exterioară existând numai în această conștiință. – Din fr. solipsisme.

SOLIPSÍSM s. n. Concepție, doctrină potrivit căreia singura realitate ar fi eul, conștiința individuală, întreaga lume exterioară existând numai în această conștiință. – Din fr. solipsisme.

SOLIPSÍSM s. n. Teorie idealistă subiectivă, potrivit căreia nu există decît omul și conștiința lui, restul lumii fiind creat de conștiința și de reprezentarea eului gînditor.

SOLIPSÍSM s.n. Concepție filozofică idealist-subiectivă potrivit căreia există numai omul și conștiința lui, iar restul lumii, inclusiv ceilalți oameni, nu ar exista decât în această conștiință. [< fr. solipsisme, cf. lat. solus – singur, ipse – însuși].

SOLIPSÍSM s. n. concepție filozofică idealist-subiectivă potrivit căreia există numai omul și conștiința lui, iar restul lumii, inclusiv ceilalți oameni, nu ar exista decât în această conștiință. (< fr. solipsisme)

SOLIPSÍSM n. Concepție filozofică conform căreia singura realitate ar fi omul și conștiința lui, iar tot restul lumii există numai în conștiința individului. /<fr. solipsisme

Intrare: solipsism
solipsism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular solipsism solipsismul
plural
genitiv-dativ singular solipsism solipsismului
plural
vocativ singular
plural