13 definiții pentru solilocviu soliloc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLILÓCVIU, solilocvii, s. n. (Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog. [Var.: solilóc s. n.] – Din fr. soliloque.

SOLILÓC s. n. v. solilocviu.

SOLILÓC, solilocuri, s. n. (Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog. – Din fr. soliloque.

SOLILÓC s. n. (Livresc) Conversație cu sine însuși, monolog.

SOLILÓC s.n. (Liv.) Convorbire cu sine însuși; monolog. ♦ Scriere cu caracter de monolog. [Pl. -curi. / < fr. soliloque, cf. lat. solus – singur, loqui – a vorbi].

SOLILÓC s. n. 1. convorbire cu sine însuși; monolog. 2. scriere cu caracter de monolog. (< fr. soliloque)

SOLILÓC ~uri n. livr. Lucrare scrisă sub formă de monolog. /<lat. soliloquium, fr. soliloque, it. soliloquio

soliloc n. vorbire cu sine însuș (cf. monolog).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

solilócviu / solilóc (livr.) s. n., pl. solilócvii / solilócuri

solilóc s. n., pl. solilócuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SOLILÓCVIU (< it., fr.; lat. solus „singur” + loqui „a vorbi”) s. n. 1. Conversație a unei persoane cu sine însăși; monolog (2). 2. Titlu dat unor scrieri cu caracter de monolog (ex. „Solilocviile” Sf. Augustin).

Intrare: solilocviu
solilocviu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solilocviu
  • solilocviul
  • solilocviu‑
plural
  • solilocvii
  • solilocviile
genitiv-dativ singular
  • solilocviu
  • solilocviului
plural
  • solilocvii
  • solilocviilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soliloc
  • solilocul
  • solilocu‑
plural
  • solilocuri
  • solilocurile
genitiv-dativ singular
  • soliloc
  • solilocului
plural
  • solilocuri
  • solilocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)