16 definiții pentru solilocviu / soliloc
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SOLILOCVIU, solilocvii, s. n. (Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog. [Var.: soliloc s. n.] – Din fr. soliloque.
solilocviu sn vz soliloc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SOLILOC s. n. v. solilocviu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
soliloc sn [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ocviu (Pl: ~ocvii) / Pl: ~uri / E: lat soliloquium, fr soliloque, it soliloquio] (Liv) 1 Monolog. 2 Operă scrisă sub forma unui monolog.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SOLILOC, solilocuri, s. n. (Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog. – Din fr. soliloque.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SOLILOC s. n. (Livresc) Conversație cu sine însuși, monolog.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SOLILOC s.n. (Liv.) Convorbire cu sine însuși; monolog. ♦ Scriere cu caracter de monolog. [Pl. -curi. / < fr. soliloque, cf. lat. solus – singur, loqui – a vorbi].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SOLILOC s. n. 1. convorbire cu sine însuși; monolog. 2. scriere cu caracter de monolog. (< fr. soliloque)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SOLILOC ~uri n. livr. Lucrare scrisă sub formă de monolog. /<lat. soliloquium, fr. soliloque, it. soliloquio
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
soliloc n. vorbire cu sine însuș (cf. monolog).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!solilocviu (livr.) s. n., pl. solilocvii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
solilocviu / soliloc (livr.) s. n., pl. solilocvii / solilocuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
soliloc s. n., pl. solilocuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SOLILOC s. v. monolog.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
soliloc s. v. MONOLOG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SOLILÓCVIU (< it., fr.; lat. solus „singur” + loqui „a vorbi”) s. n. 1. Conversație a unei persoane cu sine însăși; monolog (2). 2. Titlu dat unor scrieri cu caracter de monolog (ex. „Solilocviile” Sf. Augustin).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
solilocviu, solilocvii / soliloc, solilocurisubstantiv neutru
- 1. Operă scrisă sub formă de monolog. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: monolog
etimologie:
- soliloque DEX '09 DEX '98 DN