16 definiții pentru solilocviu / soliloc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLILOCVIU, solilocvii, s. n. (Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog. [Var.: soliloc s. n.] – Din fr. soliloque.

soliloc sn [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ocviu (Pl: ~ocvii) / Pl: ~uri / E: lat soliloquium, fr soliloque, it soliloquio] (Liv) 1 Monolog. 2 Operă scrisă sub forma unui monolog.

SOLILOC, solilocuri, s. n. (Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog. – Din fr. soliloque.

SOLILOC s. n. (Livresc) Conversație cu sine însuși, monolog.

SOLILOC s.n. (Liv.) Convorbire cu sine însuși; monolog. ♦ Scriere cu caracter de monolog. [Pl. -curi. / < fr. soliloque, cf. lat. solus – singur, loqui – a vorbi].

SOLILOC s. n. 1. convorbire cu sine însuși; monolog. 2. scriere cu caracter de monolog. (< fr. soliloque)

SOLILOC ~uri n. livr. Lucrare scrisă sub formă de monolog. /<lat. soliloquium, fr. soliloque, it. soliloquio

soliloc n. vorbire cu sine însuș (cf. monolog).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!solilocviu (livr.) s. n., pl. solilocvii

solilocviu / soliloc (livr.) s. n., pl. solilocvii / solilocuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SOLILÓCVIU (< it., fr.; lat. solus „singur” + loqui „a vorbi”) s. n. 1. Conversație a unei persoane cu sine însăși; monolog (2). 2. Titlu dat unor scrieri cu caracter de monolog (ex. „Solilocviile” Sf. Augustin).

Intrare: solilocviu / soliloc
solilocviu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solilocviu
  • solilocviul
  • solilocviu‑
plural
  • solilocvii
  • solilocviile
genitiv-dativ singular
  • solilocviu
  • solilocviului
plural
  • solilocvii
  • solilocviilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soliloc
  • solilocul
  • solilocu‑
plural
  • solilocuri
  • solilocurile
genitiv-dativ singular
  • soliloc
  • solilocului
plural
  • solilocuri
  • solilocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

solilocviu, solilocvii / soliloc, solilocurisubstantiv neutru

  • 1. livresc Operă scrisă sub formă de monolog. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: monolog
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.