solgăbirău sm [At: (a. 1628) IORGA, S. D. XII, 280 / V: (înv) ~rai, ~reu (S și: szolgăbireu), ~rou, ~ăib~, ~gab~ (Pl și: solgabirai), ~gb~, ~gob~, săl~ / Pl: ~ăi, (îvr) ~raie, ~ăie / E: mg szolgabiró] (Înv; Trs; Ban) Funcționar cu diverse atribuții în fosta administrație austro-ungară (corespunzând, aproximativ, pretorului sau prim-pretorului de mai târziu).

SOLGĂBIRĂU, solgăbirăi, s. m. (Maghiarism învechit, Transilv.) Funcționar din fosta administrație austro-ungară (corespunzînd pretorului sau primpretorului de mai tîrziu). Toți le făceau cale, de gîndeai că trece solgăbirăul. RETEGANUL, P. V 6.

SOLGĂBIRĂU, solgăbirăi, s. m. (Maghiarism înv.) Funcționar administrativ din fosta administrație austro-ungară (corespunzînd pretorului sau primpretorului de mai tîrziu). – Magh. szolgabiró.

sălgăbirău sm vz solgăbirău

solgabirău sm vz solgăbirău

solgăbirai sm vz solgăbirău

solgăbireu sm vz solgăbirău

solgăbirou sm vz solgăbirău

solgăibirău sm vz solgăbirău

solgobirău sm vz solgăbirău

SOLGĂBIRĂU s. m. (Trans. SV) Pretor. De te vei duce pe lîngă vreun solgăbirău, îți voi da o țîră de comendație pă hîrtie. OG, 369. Etimologie: magh. szolgabiró.

solgăbirắu, solgăbirăi, (solgobirău), s.m. (reg.; înv.) Funcționar în fosta administrație austro-ungară; pretor, subprefect: „Și ne-om scrie comândău / La domnu solgăbirău” (Bilțiu, 1990: 8). (Banat., Trans., Maram.). – Din magh. szolgabiró „pretor” (DLRM, MDA).

solgăbirău, -i, s.m. – (reg.; înv.) Funcționar în fosta administrație austro-ungară, pretor, subprefect: „Și ne-om scrie comândău / La domnu solgăbirău” (Bilțiu, 1990: 8). (Banat., Trans., Maram.). – Din magh. szolgabiró „pretor” (DLRM, MDA).

solgăbirău, -i, s.m. – (înv.) Funcționar în fosta administrație austro-ungară, pretor, subprefect: „Și ne-om scrie comândău / La domnu solgăbirău” (Bilțiu. 1990, 8). – Din magh. szolgabiró „pretor”.