solgăbirău sm [At: (a. 1628) IORGA, S. D. XII, 280 / V: (înv) ~rai, ~reu (S și: szolgăbireu), ~rou, ~ăib~, ~gab~ (Pl și: solgabirai), ~gb~, ~gob~, săl~ / Pl: ~ăi, (îvr) ~raie, ~ăie / E: mg szolgabiró] (Înv; Trs; Ban) Funcționar cu diverse atribuții în fosta administrație austro-ungară (corespunzând, aproximativ, pretorului sau prim-pretorului de mai târziu).