SOLENAȚIE, solenații, s. f. Mărime egală cu suma algebrică a curenților electrici de conducție din conductoarele care îmbrățișează o curbă închisă. – Din fr. solénation.

solenație sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr solénation] Mărime egală cu suma algebrică a curenților electrici de conducție din conductoarele care îmbrățișează o curbă închisă.

SOLENAȚIE s. f. Mărime egală cu suma algebrică a curenților electrici de conducție din conductoarele care îmbrățișează o curbă închisă. – Din fr. solénation.

SOLENAȚIE s.f. (Fiz.) Mărime egală cu suma algebrică a curenților electrici de conducție din conductoarele care îmbrățișează o curbă închisă. [Gen. -iei. / < fr. solénation].

SOLENAȚIE s. f. mărime fizică, suma algebrică a curenților electrici de conducție din conductoarele care îmbrățișează o curbă închisă. (< fr. solénation)

solenație (desp. -ți-e) s. f., art. solenația (desp. -ți-a), g.-d. art. solenației; pl. solenații, art. solenațiile (desp. -ți-i-)

solenație (-ți-e) s. f., art. solenația (-ți-a), g.-d. art. solenației; pl. solenații, art. solenațiile (-ți-i-)

solenație s. f. (sil. -ți-e), art. solenația (sil. -ți-a), g.-d. art. solenației; pl. solenații, art. solenațiile (sil. -ți-i-)

SOLENÁȚIE (< fr.) s. f. (FIZ.) Mărime egală cu suma algebrică a curenților electrici de conducție din conductoarele care îmbrățișează o curbă închisă. În Sistemul Internațional (SI), s. are aceleași unități ca și curentul electric și este numeric egală cu tensiunea magnetomotoare de-a lungul curbei închise considerate.