8 definiții pentru sofisticărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOFISTICĂRÍE, sofisticării, s. f. (Fam.) Faptul de a uza (și de a abuza) de sofisme; argumentație, afirmație plină de sofisme, falsă. – Din fr. sophistiquerie.

SOFISTICĂRÍE, sofisticării, s. f. (Fam.) Faptul de a uza (și de a abuza) de sofisme; argumentație, afirmație plină de sofisme, falsă. – Din fr. sophistiquerie.

SOFISTICĂRÍE, sofisticării, s. f. (Rar) Faptul de a abuza de argumente neconvingătoare, lipsite de fond, false, demagogice; argument de acest fel folosit într-o discuție.

sofisticărie f. subtilitate excesivă în discursuri sau raționamente.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sofisticăríe (fam.) s. f., art. sofisticăria, g.-d. art. sofisticăriei; pl. sofisticăríi, art. sofisticăríile

sofisticăríe s. f., art. sofisticăría, g.-d. art. sofisticăríei; pl. sofisticăríi, art. sofisticăríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOFISTICĂRÍE s. (înv.) sofistărie. (Raționamentul tău e o simplă ~.)

SOFISTICĂRIE s. (înv.) sofistărie. (Raționamentul tău e o simplă ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sofisticărie, sofisticării s. f. lucru sofisticat

Intrare: sofisticărie
sofisticărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sofisticărie
  • sofisticăria
plural
  • sofisticării
  • sofisticăriile
genitiv-dativ singular
  • sofisticării
  • sofisticăriei
plural
  • sofisticării
  • sofisticăriilor
vocativ singular
plural