SOFIST, -Ă, sofiști, -ste, s. m. și f. Filozof și retor în antichitatea greacă, la început adept al explicării raționale și materialiste a fenomenelor naturii (prin respingerea soluțiilor mistico-religioase), mai tîrziu adept al idealismului filozofic, folosind ca metodă de discuție argumentarea sofistică. Grupurile de oameni se răriră; arar, sofiști întîrziați mai discutau vreo problemă, așezați pe colacul vreunei fîntîni. ANGHEL-IOSIF, C. L. 33. Satira este un mijloc de îndreptare a celor rătăciți; prin batjocură, Platon a ucis pe sofiști. BOLINTINEANU, O. 326.