SOBĂ, sobe, s. f. 1. Instalație pentru încălzit încăperile, făcută din cărămidă, din teracotă, din fier sau din fontă. Un cotoi torcea pe după sobă. SANDU-ALDEA, U. P. 213. Dac-ar fi un foc în sobă, Mi-ar părea că sîntem doi, Aș mai sta cu el de vorbă, Mai uitînd cele nevoi. VLAHUȚĂ, O. A. I 81. Să potrivești totdeauna să fie foc zdravăn în sobă. CREANGĂ, P. 87. ◊ Sobă oarbă v. orb (5). (Regional) Sobă de gătit = mașină de gătit. 2. (Popular, Transilv., Ban., Olt.) Odaie de locuit; cameră. Dacă biserica e departe de locuința celui repauzat... atunci preotul îi cetește prohodul pe scurt în sobă. MARIAN, Î. 309.