SMĂLȚA, smălțez, vb. I. Tranz. (Folosit mai ales la participiu) A împestrița cu diferite culori. V. smălțui. Popa Tonea... sub podoaba dalbelor veșminte preoțești, smălțate cu desfoiate foi de floarea-soarelui. GALACTION, O. I 176. În fața mea e malul copilăriei mele, Smălțat de mușețelul cu capetele blonde. PERPESSICIUS, S. 80.