8 definiții pentru smreduitor zmreduitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor.

SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor.

smreduitor, ~oare a [At: CANTEMIR, S. M. 37/10 / V: smerd~, zm~ / Pl: ~i, ~oare / E: smredui + -tor] (Înv) Contagios (1).

SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Învechit) Care molipsește, care contaminează. (Fig.) Răul cel mult smreduitor ce răi pe toți făcuse. VĂCĂRESCU, P. 150.

zmreduitor, ~oare a vz smreduitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smreduitór (înv.) (-du-i-) adj. m., pl. smreduitóri; f. sg. și pl. smreduitoáre

smreduitór adj. m. (sil. -du-i-), pl. smreduitóri; f. sg. și pl. smreduitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMREDUITÓR adj. v. contagios, infecțios, molipsitor.

smreduitor adj. v. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MOLIPSITOR.

Intrare: smreduitor
smreduitor adjectiv
  • silabație: smre-du-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smreduitor
  • smreduitorul
  • smreduitoru‑
  • smreduitoare
  • smreduitoarea
plural
  • smreduitori
  • smreduitorii
  • smreduitoare
  • smreduitoarele
genitiv-dativ singular
  • smreduitor
  • smreduitorului
  • smreduitoare
  • smreduitoarei
plural
  • smreduitori
  • smreduitorilor
  • smreduitoare
  • smreduitoarelor
vocativ singular
plural
zmreduitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smreduitor zmreduitor

etimologie:

  • Smredui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09