2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

smotocit1 sns [At: UDRESCU, GL. / V: ~tro~ / E: smotoci] (Mun; d. puii de animale) Supt trâgând cu putere de uger.

smotocit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / V: ~tro~ / Pl: ~iți, ~e / E: smotoci] (Mun) 1 (D. oameni) Care are părul ciufulit. 2 (D. sân2) Care a fost supt de tot laptele. 3 Păruit.

SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfăni, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

smotoci [At: IOVESCU, N. 243 / V: ~tro~ / Pzi: ~cesc / E: ns cf smocoti] 1 vt (Mun; Olt) A părui. 2 vt (Pop) A trage cuiva o bătaie bună Si: a chelfăni. 3 vrr (Mun) A se juca îmbrățișându-se, trâgând unul de altul, îmbrâncindu-se. 4 vt (Buc; îf smotroci) A amesteca (5). 5 vt (Reg; d. puii de animale) A suge lovind cu capul tare în uger, trăgând cu putere.

SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfăni, a scărmăna. – Cf. scr. smotok.

SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. A da o bătaie bună; a părui, a scărmăna. Pe Dița o smotocesc băieții din vecini. STANCU, D. 14.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. smotoceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

smotocít, smotocítă, adj. (reg.) 1. (despre oameni) care are părul ciufulit. 2. (despre sân) care a fost supt de tot (de lapte).

smotocí, smotocésc, vb. IV (reg.) 1. a da, a trage cuiva o bătaie bună; a chelfăni, a părui, a scărmăna. 2. (în forma: smotroci) a amesteca. 3. (despre puii de animal) a suge lovind tare cu capul în uger, trăgând cu putere.

Intrare: smotocit
smotocit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smotocit
  • smotocitul
  • smotocitu‑
  • smotoci
  • smotocita
plural
  • smotociți
  • smotociții
  • smotocite
  • smotocitele
genitiv-dativ singular
  • smotocit
  • smotocitului
  • smotocite
  • smotocitei
plural
  • smotociți
  • smotociților
  • smotocite
  • smotocitelor
vocativ singular
plural
Intrare: smotoci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smotoci
  • smotocire
  • smotocit
  • smotocitu‑
  • smotocind
  • smotocindu‑
singular plural
  • smotocește
  • smotociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smotocesc
(să)
  • smotocesc
  • smotoceam
  • smotocii
  • smotocisem
a II-a (tu)
  • smotocești
(să)
  • smotocești
  • smotoceai
  • smotociși
  • smotociseși
a III-a (el, ea)
  • smotocește
(să)
  • smotocească
  • smotocea
  • smotoci
  • smotocise
plural I (noi)
  • smotocim
(să)
  • smotocim
  • smotoceam
  • smotocirăm
  • smotociserăm
  • smotocisem
a II-a (voi)
  • smotociți
(să)
  • smotociți
  • smotoceați
  • smotocirăți
  • smotociserăți
  • smotociseți
a III-a (ei, ele)
  • smotocesc
(să)
  • smotocească
  • smotoceau
  • smotoci
  • smotociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smotoci

etimologie: