2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMOTOCÍRE, smotociri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei. – V. smotoci.

SMOTOCÍRE, smotociri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei. – V. smotoci.

smotocire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: smotoci] 1-3 Smotoceală (1-3).

SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfăni, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

smotoci [At: IOVESCU, N. 243 / V: ~tro~ / Pzi: ~cesc / E: ns cf smocoti] 1 vt (Mun; Olt) A părui. 2 vt (Pop) A trage cuiva o bătaie bună Si a chelfăni. 3 vrr (Mun) A se juca îmbrățișându-se, trâgând unul de altul, îmbrâncindu-se. 4 vt (Buc; îf smotroci) A amesteca (5). 5 vt (Reg; d. puii de animale) A suge lovind cu capul tare în uger, trăgând cu putere.

SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfăni, a scărmăna. – Cf. scr. smotok.

SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. A da o bătaie bună; a părui, a scărmăna. Pe Dița o smotocesc băieții din vecini. STANCU, D. 14.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smotocíre (pop.) s. f., g.-d. art. smotocírii; pl. smotocíri

smotocíre s. f., g.-d. art. smotocírii; pl. smotocíri

smotocí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 să smotoceáscă

smotocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. smotoceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

smotocí, smotocésc, vb. IV (reg.) 1. a da, a trage cuiva o bătaie bună; a chelfăni, a părui, a scărmăna. 2. (în forma: smotroci) a amesteca. 3. (despre puii de animal) a suge lovind tare cu capul în uger, trăgând cu putere.

Intrare: smotocire
smotocire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smotocire
  • smotocirea
plural
  • smotociri
  • smotocirile
genitiv-dativ singular
  • smotociri
  • smotocirii
plural
  • smotociri
  • smotocirilor
vocativ singular
plural
Intrare: smotoci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smotoci
  • smotocire
  • smotocit
  • smotocitu‑
  • smotocind
  • smotocindu‑
singular plural
  • smotocește
  • smotociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smotocesc
(să)
  • smotocesc
  • smotoceam
  • smotocii
  • smotocisem
a II-a (tu)
  • smotocești
(să)
  • smotocești
  • smotoceai
  • smotociși
  • smotociseși
a III-a (el, ea)
  • smotocește
(să)
  • smotocească
  • smotocea
  • smotoci
  • smotocise
plural I (noi)
  • smotocim
(să)
  • smotocim
  • smotoceam
  • smotocirăm
  • smotociserăm
  • smotocisem
a II-a (voi)
  • smotociți
(să)
  • smotociți
  • smotoceați
  • smotocirăți
  • smotociserăți
  • smotociseți
a III-a (ei, ele)
  • smotocesc
(să)
  • smotocească
  • smotoceau
  • smotoci
  • smotociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smotocire

  • 1. popular Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi smotoci
    surse: DEX '98 DEX '09

smotoci

etimologie: