8 definiții pentru smog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMOG s. n. Ceață deasă, amestecată cu fum și cu praf industrial, formată în regiunile industrializate sau în marile orașe, cu efecte dăunătoare asupra sănătății populației. – Din engl. smog.

SMOG s. n. Ceață deasă, amestecată cu fum și cu praf industrial, formată în regiunile industrializate sau în marile orașe, cu efecte dăunătoare asupra sănătății populației. – Din engl. smog.

SMOG s.n. Ceață deasă amestecată cu fum, care se formează la înălțime în atmosferă în regiunile puternic industrializate. [< engl. smog, cf. smoke – fum, contaminat cu fog – ceață].

SMOG s. n. ceață deasă, poluată, amestecată cu fum, în regiunile puternic industrializate. (< engl. smog)

smog s. n. (anglicism) ◊ „Pe măsura agravării smogului (ceață combinată cu fumul industrial) umanitatea riscă să fie constituită cu preponderență din femei.” R.l. 7 X 74 p. 6. ◊ „Municipalitatea din Tokio a recomandat ca uzinele și fabricile din perimetrul orașului să-și reducă cu 40 la sută consumul de combustibil din cauza gradului înalt de poluare a aerului, care a condus la formarea unui strat gros de «smog». R.l. 17 VII 75 p. 6. ◊ „Dantelăriile de piatră ale Parlamentului și Mănăstirii Westminster au fost spălate de funinginea timpului și a dispărutului smog englezesc.” R.lit. 17 I 85 p. 24; v. și 3 VI 71 p. 4, I.B. 28 II 75 p. 4, Luc. 6 X 79 p. 3, I.B. 5 IV 84 p. 8 (din engl. smog; PR 1962; DEX, DN3)

SMOG ~uri n. Ceață îmbâcsită cu substanțe gazoase și pulverulente nocive, care se formează uneori deasupra orașelor mari industriale. /<engl. smog


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SMOG (cuv. provenit din combinarea cuv. engl. smoke „fum” și fog „ceață”) s. n. 1. S. reducător (de tip londonez). Ceață deasă amestecată cu fum și diverși poluanți, sau aer puternic poluat, cu transparență redusă, care se formează în unele condiții atmosferice în reg. puternic industrializate sau în marile centre urbane. Termenul de s. a fost folosit pentru prima dată de climatologul britanic H.A. Des Voeux în 1905 pentru condițiile atmosferice din Londra. 2. S. fotochimic (s. oxidant) (de tip Los Angeles), concentrare în atmosferă a unor produși chimici iritanți, ca urmare a unor reacții chimice ce au loc între diverși poluanți gazoși, în condiții de insolație puternică, calm atmosferic și circulație auto intensă.

Intrare: smog
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smog
  • smogul
  • smogu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • smog
  • smogului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)