Definiția cu ID-ul 954928:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMERÉNIE s. f. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință; (Bis.) supunere în fața lui dumnezeu, evlavie, cucernicie. [Maica Rahila] primi în căsuța ei pe copilă și începu s-o învețe cuviința și smerenia călugărească. GALACTION, O. I 317. [Călugărul] începu a mînca cu smerenie și cumpătat, fără grabă. HOGAȘ, M. N. 122. Sta smirnă înaintea fiului său și-i vorbea cu smerenie, ca unui om străin și foarte respectat. VLAHUȚĂ, O. A. I 89.