SMEAD², -Ă, smezi, -de, adj. Cu fața negricioasă și palidă, lipsită de culori vii. Au fost mai ales doi, unul smead și altul balan, care m-au săpat și m-au prigonit. SADOVEANU, E. 45. Fața lui negricioasă părea mai smeadă. REBREANU, R. I 137. [Avea] o figură blîndă, smeadă, pe care gîndurile își pusese deja marca lor de distincție. VLAHUȚĂ, O. A. 256.