SMAC interj. Onomatopee care redă zgomotul produs de o mișcare precipitată. V. hîrști. Eu, smac! zăvorul pe ușă! CAMILAR, N. I 320. Craiul nostru, smac! un papuc din piciorul Ilenuței și la buzunar, băiete! I. CR. II 178. Cum ajunge, vede mîța pe vatră. Smac la ea, și cînd o trînti în mijlocul casei, rămase mîța moartă. ȘEZ. XVIII 46.