9 definiții pentru smârdoare zmârdoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.

SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.

SMÂRDOÁRE ~óri f. Ființă urâtă cu aspect respingător; urâciune. /smârd + suf. ~oare

smârdoare f. Mold. putoare: smârdoare urăcioasă ce ești! CR. [Tras din bănățeanul smârd, murdar = slav. SMRŬDŬ].

zmârdoare sf vz smârdoare

SMÎRDOÁRE, smîrdori, s. f. (Mold.) Ființă scîrboasă; urîciune. Ei bine, smîrdoare uricioasă ce ești, de mîncat ai mîncat boțul cel de mămăligă. CREANGĂ, P. 146.

smîrdoáre și zm- f., pl. orĭ (d. smird; vsl. smradŭ, pol smrod, putoare. V. cĭomîrdă, smreduĭesc). Est. Vest. Rar. Murdărie. Putoare. Fig. Tigoare, scîrbă (om leneș).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smârdoáre (reg.) s. f., g.-d. art. smârdórii; pl. smârdóri

smârdoáre s. f., g.-d. art. smârdórii; pl. smârdóri

Intrare: smârdoare
smârdoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smârdoare
  • smârdoarea
plural
  • smârdori
  • smârdorile
genitiv-dativ singular
  • smârdori
  • smârdorii
plural
  • smârdori
  • smârdorilor
vocativ singular
plural
zmârdoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmârdoare
  • zmârdoarea
plural
  • zmârdori
  • zmârdorile
genitiv-dativ singular
  • zmârdori
  • zmârdorii
plural
  • zmârdori
  • zmârdorilor
vocativ singular
plural

smârdoare zmârdoare

  • 1. regional Ființă scârboasă și urâtă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: urâciune un exemplu
    exemple
    • Ei bine, smîrdoare uricioasă ce ești, de mîncat ai mîncat boțul cel de mămăligă. CREANGĂ, P. 146.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Smârd + sufix -oare.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX