SLĂBIE, slăbii, s. f. (Învechit și arhaizant) Slăbiciune (1). Acest Basarab Laiotă era ajuns la bătrîneță și slăbie, totuși pofta stăpînirii stăruia în el neînduplecată. SADOVEANU, F. J. 386. Și-i era necaz De slăbia de-astăzi, ca de-o făcătură. COȘBUC, P. I 252. Cui îi plac bătrînețele și slăbia? MARIAN, O. I 52. Cînd cineva e bolnav... are vărsături și o slăbie în tot trupul. ȘEZ. I 15.