13 definiții pentru slugări


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLUGĂRÍ, slugăresc, vb. IV. 1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpân; a argăți, a sluji, a slugărnici. ♦ Fig. A fi servil față de cineva; a se înjosi, a se umili. 2. Tranz. A servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele); a fi la discreția cuiva. – Din slugar (înv. „slugă” < bg.).

SLUGĂRÍ, slugăresc, vb. IV. 1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpân; a argăți, a sluji, a slugărnici. ♦ Fig. A fi servil față de cineva; a se înjosi, a se umili. 2. Tranz. A servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele); a fi la discreția cuiva. – Din slugar (înv. „slugă” < bg.).

slugări [At: ANON. CAR. / Pzi: ~resc / E: slugă + -ări] 1 vi A sluji (2). 2 vt A se folosi de cineva sau de ceva ca slugă (1) Si: (rar) a slugărnici (2). 3 vi (Pop) A se folosi de ceva. 4 vr (Înv; d. oameni; udp „cu”) A se sluji (4). 5 vt (D. bani) A câștiga slugărind (1). 6 vi (Fig) A se înjosi. 7 vt (Pfm; c. i. persoane) A sta mereu după cineva (executându-i cu supunere ordinele, îndeplinindu-i toate dorințele etc.) Si: (rar) a slugărnici (7). 8 vt (Pfm; c. i. persoane) A fi (mereu) la dispoziția cuiva Si: (rar) a slugărnici (8). 9 vi (Îvr) A sluji (6).

SLUGĂRÍ, slugăresc, vb. IV. 1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpîn; a argăți, a sluji. Își luaseră lumea în cap de mici, slugăriseră pe la stăpîni. STANCU, D. 6. Se pomenise de mic copil fără părinți și slugărise pe la străini. SANDU-ALDEA, U. P. 13. N-o putea uita pe baba la care intrase să slugărească trei ani. CARAGIALE, O. III 28. ♦ Fig. A fi servil față de cineva; a se umili. Această-a noastră țară nu știe-a slugări. ALECSANDRI, T. II 74. 2. Tranz. A servi pe cineva, stînd în preajma lui, executîndu-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele. N-ai fost vrednic să-ți găsești o nevastă... de-am rămas să te slugăresc eu, femeie bătrînă și slabă. C. PETRESCU, R. DR. 20. Nevastă-sa... îl slugărea ca o roabă. M. I. CARAGIALE, C. 12. Lăsai mica să mai crească, Pe părinți să slugărească. ȘEZ. VII 163.

A SLUGĂRÍ ~ésc v. A SLUGĂRNICI. /slugă + suf. ~ări

slugărì v. a fi slugă: nu știe a slugări AL.

slugăresc, ~ească a [At: FM (1840), 271/29 / Pl: ~ești / E: slugar + -esc] 1 (Asr) De slugă (1). 2 Care aparține unei slugi (1). 3 (Îvr; d. oameni) Slugarnic (1).

2) slugărésc v. tr. (d. slugă sau bg. slugar, slugă). Defav. Servesc un om uricĭos orĭ care nu merită serviciĭ: m’am săturat de cînd vă tot slugăresc. V. intr. Trăĭesc ca slugă păcătoasă orĭ la stăpînĭ păcătoșĭ: slugărise mulțĭ anĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

slugărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugărésc, imperf. 3 sg. slugăreá; conj. prez. 3 să slugăreáscă

slugărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugărésc, imperf. 3 sg. slugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. slugăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SLUGĂRÍ vb. a slugărnici. (Mult l-a mai ~!)

SLUGĂRI vb. a slugărnici. (Mult l-a mai ~!)

Intrare: slugări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • slugări
  • slugărire
  • slugărit
  • slugăritu‑
  • slugărind
  • slugărindu‑
singular plural
  • slugărește
  • slugăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • slugăresc
(să)
  • slugăresc
  • slugăream
  • slugării
  • slugărisem
a II-a (tu)
  • slugărești
(să)
  • slugărești
  • slugăreai
  • slugăriși
  • slugăriseși
a III-a (el, ea)
  • slugărește
(să)
  • slugărească
  • slugărea
  • slugări
  • slugărise
plural I (noi)
  • slugărim
(să)
  • slugărim
  • slugăream
  • slugărirăm
  • slugăriserăm
  • slugărisem
a II-a (voi)
  • slugăriți
(să)
  • slugăriți
  • slugăreați
  • slugărirăți
  • slugăriserăți
  • slugăriseți
a III-a (ei, ele)
  • slugăresc
(să)
  • slugărească
  • slugăreau
  • slugări
  • slugăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

slugări

  • 1. intranzitiv A munci ca slugă la un stăpân.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: argăți slugărnici sluji attach_file 3 exemple
    exemple
    • Își luaseră lumea în cap de mici, slugăriseră pe la stăpîni. STANCU, D. 6.
      surse: DLRLC
    • Se pomenise de mic copil fără părinți și slugărise pe la străini. SANDU-ALDEA, U. P. 13.
      surse: DLRLC
    • N-o putea uita pe baba la care intrase să slugărească trei ani. CARAGIALE, O. III 28.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A fi servil față de cineva; a se înjosi, a se umili.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: umili înjosi attach_file un exemplu
      exemple
      • Această-a noastră țară nu știe-a slugări. ALECSANDRI, T. II 74.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele); a fi la discreția cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: servi attach_file 3 exemple
    exemple
    • N-ai fost vrednic să-ți găsești o nevastă... de-am rămas să te slugăresc eu, femeie bătrînă și slabă. C. PETRESCU, R. DR. 20.
      surse: DLRLC
    • Nevastă-sa... îl slugărea ca o roabă. M. I. CARAGIALE, C. 12.
      surse: DLRLC
    • Lăsai mica să mai crească, Pe părinți să slugărească. ȘEZ. VII 163.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • slugar (învechit „slugă” din limba bulgară).
    surse: DEX '09