SLOBOZIE, slobozii, s. f. (Ist.) Sat de coloniști (băștinași sau străini), care se bucurau pe un timp oarecare de scutire de dări sau de prestație. În curs de o sută cincizeci ani, slobozia lui Dragoș... sporește de înminunează pre istoric, se face stat. NEGRUZZI, S. I 273. Biserica... este a sloboziei franțuzești, care au venit aice sînt acum 150 ani. KOGĂLNICEANU, S. 89. Frunză verde iasomie, Sui în deal la slobozie Să vezi casele pustie. SEVASTOS, C. 277.