SLEIT², -Ă, sleiți, -te, adj. 1. (Despre substanțe grase) Închegat, solidificat prin răcire. Cînd pe la prînzul cel mare, iacătă-mă-s și eu de după un dîmb cu mîncarea sleită. CREANGĂ, A. 54. ♦ (Despre unele legume, mai ales despre fasole) Făcăluit. ♦ Înghețat. Latura... malului, unde se bălăceau turme de mascuri în smîrcuri sleite. C. PETRESCU, A. R. 7. Crivățul șuieră și vîjie, izbind în toate părțile stropii sleiți. SLAVICI, N. II 3. 2. Istovit, extenuat. Ion umbla acum aproape la pas. Fulgii de gheață îl loveau în ochi, îl orbeau, dar el înainta statornic, clătinîndu-se, sleit. DUMITRIU, N. 218. Gemeau sleiți, buimaci de loviturile îngrozitoare. POPA, V. 269. 3. (Despre fîntîni) Secat de apă (pentru curățire).